marți, 22 februarie 2011

Tradiționalismul, dar nu cel literar

Nu înțeleg, și probabil că nu o să înțeleg niciodată, preferința unor oameni pentru tradiționalism. Pe TVR-HD se difuzează în fiecare zi emisiuni despre cultura și modul de viață tradițional al românilor din diferite zone ale țării. Pâna aici nimic în neregulă. Ciudat este că realizatorii emisiunilor respective încurajează și privesc cu admirație  toate acestea. Să o iau de la început: care este (a fost și va fi) preocuparea principală a omului, ținta tuturor strădaniilor sale? Având în vedere faptul că am depășit stadiul aspirațional al animalelor (nu că animalele ar avea așa ceva conștient - dacă au conștiință), respectiv supraviețuirea și reproducerea (în ordinea importanței), obiectivele omului au evoluat și ele. Un obiectiv, principal a devenit așadar bunăstarea, cu absolut toate aspectele și laturile ei. În cel mai rău caz acest scop se situează pe locul trei, după supraviețuire și reproducere, însă există cazuri în care bunăstarea trece pe locul doi sau chiar pe primul loc. Aceasta este situația, iar cine o neagă se împotrivește acceptării unui fapt. Ce înțeleg prin bunăstare: confortul material, liniștea interioară, sentimentul siguranței, lipsa grijilor ș.a.m.d. O parte importantă a bunăstării o reprezintă confortul material. Dacă cineva mi-ar spune că renunță la un element care îi asigură confortul fără nici o intenție secundară (de exemplu renunțarea la folosirea liftului fără scopul de a slăbi sau de a se păstra o condiție fizică bună), nu l-aș crede nici o secundă. Deci, confortul material reprezintă o țintă principală în viață, fie că unii nu o recunosc. Având toate acestea în vedere, care este rostul tradiționalismului? Eu nu susțin ștergerea oricăror urme ale trecutului, nici pe departe. Îmi plac muzeele, iar unele mă ajută chiar să fiu recunoscător că m-am născut în această epocă. Cred prin urmare că locul acestor vestigii este la muzeu și nu în casele oamenilor și folosite de aceștia în mod curent. Prin ce este de altfel mai virtuos cineva care îți țese singur un articol de îmbrăcăminte la război, această activitate răpindu-i poate 2-3 săptămâni (cu rezultate în general îndoielnice d.p.d.v. calitativ și estetic), față de cineva care își cumpără un articol de îmbracăminte gata făcut, mai ieftin (pentru că este produs în 5 minute), superior calitativ și mai frumos? Prin nimic.
Apoi, se tot aduce vorba de identitate națională. Identitate față de alte nații om avea, însă atunci când vine vorba de obiceiurile și vestimentația populare, indentitatea individuală lipsește cu desăvârșire. În zonele în care se mai poartă încă haine populare și în care se respectă tradițiile toată lumea arată la fel, are aceleași obiceiuri și se comportă la fel. Suntem deci o turmă de oi având identitate față de alte turme.
Așa cum spuneam, se mai folosește încă războiul de țesut, fuiorul și în general instrumentele primitive din lemn. Se mai trăiește încă în case pe care le vezi la muzeul satului, cu pământ pe jos și câte o fereastră cât palma în fiecare cameră. Dacă tradiționalul este valoros și trebuie păstrat și prețuit, de ce au mai fost inventate în decursul timpului diferitele instrumente care îmbunătățesc viața? Ca să dau doar un exemplu, de ce au mai trecut țesătoresele la țesutul la război și nu au rămas la metodele tradiționale din punctul lor de vedere, respectiv țesutul cu mâna, tricotatul sau mai știu eu cum se numea pe vremea aia? De ce tot progresul ăsta dacă tradiționalul este bun? Trebuia să rămânem la uneltele de silex, dormitul în peșteri sau sub cerul liber și la blanurile de animale.
Ideea este că nu am nimic cu acești țărani. Ei trăiesc așa pentru că nu au alte opțiuni sau pentru că au fost de mici îndoctrinați în spiritul ăsta. Însă încurajarea acestui mod de viață de către realizatorii TVR-ului mi se pare de neacceptat. Și aceștia o fac negândindu-se probabil nici o clipă că ei trăiesc toate beneficiile societății moderne și că dacă le-ai propune să trăiască la nivelul secolului XVIII-XIX (așa cum trăiesc unii țărani în România), te-ar refuza politicos.

joi, 28 octombrie 2010

Oreste lovește din nou

Revin la Oreste pentru că nu mă pot abține. Prea le dă de gard.
M-am uitat astăzi de curiozitate pe blogul lui și mi-au căzut ochii pe următoarea nestemată care m-a lovit la temelie (cea mai recentă postare):
O noua planeta in galaxie?
La inceputul anilor '80, Thomas van Flandren si Richard Harrington, astronomi la Observatorul Marinei S.U.A, studiind cele mai mari planete din galaxie: Neptun si Uranus au observat ca orbitele lor sunt perturbate de atractia gravitationala a unui corp ceresc misterios. Inca din 1908, astronomul Percival Lowell descoperise o noua planeta in sistem, pe care a denumit-o: "Planeta 0". Conform analizelor celor doi americani, aceasta planeta este de patru ori mai mare decat Terra si este localizata in directia constelatiei Orion. NASA a recunoscut, in 1982 ca un obiect ceresc care intruneste toate atributele planetare provoaca neregularitati in galaxie si a trimis in spatiu un satelit de cercetare in infrarosu IRAS (Infrared Astronomical Satellite). In 1983 satelitul a descoperit: "un corp ceersc avand aproximativ aceleasi dimensiuni ca cele ale plantei Jupiter si care este orientat spre Pamant in asa masura incat sa faca parte din sistemul nostru solar"-raportul NASA dupa terminarea misiunii spatiale a lui IRAS-1983.

În primul rând, Oreste confundă (sau scufundă) galaxia cu sistemul solar. Diferența dintre cele două este imensă, din toate punctele de vedere: dimensiuni, cantitatea de materie conținută ș.a.m.d. Sistemul nostru solar conține o stea, galaxia conține între 100 și 200 de miliarde de stele. Sistemul solar are aproximativ 7 ore lumină (o oră lumină este distanța pe care o parcurge lumina, care călătorește în vid cu 299.792 de km/secundă, într-o oră), iar dacă includem și ipoteticul nor de comete Oort, sistemul solar poate avea 1 an lumină. Galaxia noastră pe de altă parte, are 100.000 de ani lumină în diametru. Mai mult, sistemul nostru solar face parte din galaxie, deci să le confunzi este la fel cu a confunda o moleculă de apă cu oceanul din care aceasta face parte. Scorul până acum: realitatea 1 - Oreste 0. Apoi, Neptun și Uranus nu sunt deloc cele mai mari planete din galaxie (nici nu se pot cunoaște deocamdată asemenea detalii despre galaxie). Nu sunt nici măcar cele mai mari planete din sistemul solar. Jupiter este de departe cea mai mare planetă din sistemul solar (mai mare decât toate celelalte planete la un loc), iar pe locul doi se află Saturn. Scorul: realitatea 2 - Oreste 0. Apoi, nu s-a descoperit încă nici o planetă nouă în sistemul solar, ba din contră, Pluto a fost retrogradată de la rangul de planetă la cel de planetă pitică. Scor: realitatea 3 - Oreste 0. Nu mai vorbesc de faptul că există în textul lui Oreste contradicții la o frază distanță: într-un loc spune că ipotetica planetă este de patru ori mai mare decât Pământul, iar puțin mai încolo că este de dimensiunile lui Jupiter (care are diametrul de 12 mai mare decât cel al Terrei). Și cică planeta asta ”provoacă neregularități în galaxie”. Afirmația asta este similară cu cea a astrologilor care spun că unele planete (gen Uranus sau Neptun) ne influențează (gravitațional)  în momentul nașterii. Așa cum remarca și Carl Sagan, corpul doctorului care ne aduce pe lume și cel al tatălui care asistă la naștere au o forță mai mare de atracție gravitaționala asupra noastră decât planetele. Deci, ca o paranteză, s-ar putea face horoscopuri care să imortalizeze momentul nașterii cu doctorul având o mișcare retrogradă în Vărsător, tatăl aflându-se pe direcția chiuvetei, asistenta 1 orbitând maiestuos în jurul suportului de perfuzii și asistenta 2 în jurul mesei pe care se află plosca. 
Nu am citit mai multe de pe blogul lui Oreste că oricum mă durea capul și nu aveam nevoie de dureri în plus, dar bănuiesc, după cum îl cunosc, că este plin de asemenea nestemate. 

joi, 21 octombrie 2010

Desene pe asfalt





Artistul se numește Julian Beever și toate desenele sunt făcute doar cu cretă.

Decorații de Crăciun

Îmi plac sărbătorile de iarnă, chiar dacă nu sunt religios. Îmi plac în mod special decorațiile pe brazi, case, garduri, în vitrinele magazinelor, prin oraș etc. În America există de 5-6 ani moda decorării caselor cu mii sau zeci de mii de luminițe sincronizate cu o melodie (pentru cine își permite pentru că am înțeles că prețul unei asemenea isprăvi este de 10-20.000$). Iar ca să nu fie deranjați vecinii, muzica este transmisă pe o anumită frecvență radio afișată pe un panou și cine vrea să asculte pornește radioul din mașină și potrivește pe frecvența respectivă.
Mai jos este o asemenea casă (în Texas). Melodia este ”Wizards in Winter” de Trans-Siberian Orchestra.

marți, 12 octombrie 2010

Despre Oreste

Tocmai ce am văzut o parte dintr-o emisiune cu Oreste ca invitat (nu am rezistat să ma uit până la final) și mi-am dat seama că rar am văzut un om (de altfel inteligent) să bată câmpii cu atâta grație. Am asistat la o grămadă de bălmăjeli, informații reținute greșit sau nedigerate bine și regurgitate ca adevăruri sau stâlpi de sprijin pentru alte ”adevăruri”, mituri urbane și universale, povești și cimilituri. S-au abordat subiecte și domenii vaste: începând cu diferite religii, voodoo și șamanism și terminând cu antropologia și mecanica cuantică. Bine, eu sunt generos și foarte indulgent atunci când spun ”s-au abordat”. Termenul mai exact ar fi fost ”s-au terfelit” sau ”s-au făcut harcea-parcea” o grămadă de domenii (mai puțin cele religioase și paranormale, care sunt harcea-parcea din start - by default cum zice americanul). Ca să dau numai un exemplu pe care l-am reținut, Oreste a pomenit despre primul om, care cică a fost o femeie pe nume Lili de acum 250.000 de ani. Până aici toate bune, însa toate astea seamănă cu bancul cu bicicleta și Radio Erevan: nu o cheamă Lili ci Lucy, nu are 250.000 ci 3,2 milioane de ani, nu a fost om (adică homo sapiens) ci australopitec și nu a fost nici prima. Nu cred că s-ar fi putut să le nimerească mai bine de atât. Și este înțesat discursul lui Oreste cu asemenea confuzii și greșeli! Chiar mă gândeam că acesta s-ar înțelege foarte bine cu Dan Puric.

vineri, 8 octombrie 2010

Perspective II

Revin cu câteva completări la postarea trecută.

Soarele emite enorm de multă energie. Cantitatea de energie emisă de soare într-o secundă ne-ar ajunge (omenirii), la consumul actual, pentru 1 milion de ani de acum încolo, fără să mai folosim nici o altă sursă de energie. Cu toate acestea, soarele este o stea medie din toate punctele de vedere.
Steaua Zeta Puppis, o supergigantă albastră aflată la o distanță de aproximativ 1.100 de ani lumină față de noi, reprezintă un superlativ. Are masa de 54 de ori mai mare decât masa soarelui, iar diametrul ei este de 18,5 mai mare decât cel al soarelui. În domeniu razelor vizibile de către ochiul uman, este de ”numai” 21.000 de ori mai luminoasă decât soarele, iar asta pentru că, fiind o gigantă albastră, majoritatea radiațiilor sale este în domeniul ultraviolet. Astfel, în domeniul ultraviolet, Zeta Puppis este de 790.000 de ori mai strălucitoare decât soarele.
Dacă am plasa această stea în locul soarelui, ar încălzi suprafața Pământului la 5.800 de grade Celsius, acest fapt rezultând în evaporarea lentă a planetei noastre. Diametrul aparent pe cer ar fi de 20 de ori mai mare decât cel al soarelui, iar lumina ar fi atât de intensă încât și ascunzându-ne la umbră cu măști de sudor la ochi am orbi în câteva secunde. Ca pe Pământ să fie aceeași intensitate luminoasă și temperatură cum avem acum, acesta ar trebui să orbiteze la o distanță de 11 ori mai mare decât distanța dintre Pluto și soare.
În câteva milioane de ani, atunci când va exploda într-o supernovă, deși se află la 1.100 de ani lumină, va fi cu mult mai strălucitoare pe cer decât luna plină.

Cere Loganul ornamente?

Se observa mai întâi poza de mai jos.


Acum comentariile:
mașina din imagine are doar o încărcătură medie de podoabe pe parbriz (sau parpriz  cum ar spune unii). Am văzut cu mult mai încărcate, ce-i drept nu prea multe (dar alea sunt premii când le văd - la mine funcționează fascinația urâtului: cu cât e ceva mai urât, cu atât sunt mai fascinat). Majoritatea au câte una, maxim două. După estimările mele, aproximativ 40% dintre Loganuri au cel puțin o chestie din asta agățată sub (sau de) oglinda retrovizoare. Indiferent însă că este una sau că sunt 20, toate au ceva în comun: sunt cruci sau iconițe.
Mai toți taximetriștii au câte una. Nu este de ajuns că sunt cei mai politicoși și manierați șoferi, mai trebuie să fie și fini degustători de artă.
Uimitor este faptul că podoabele respective vor fi observate atârnând și bălăngănindu-se elegant (acompaniate sonor de troscăniturile și sunetele de greier ce emană din interiorul atât de bine injghebat) aproape exclusiv pe Dacii Logan. De ce? Asta mă nelămurește. Modelele mai vechi de Dacia (gen 1300) cereau din câte știm cu toții mileuri în spate, perdeluțe, inscripții cu Renault GTI Catalizator și alte asemenea îmbunătățiri. Cere oare și Loganul ornamente? Nu m-ar mira, pentru că așa cum reiese din însuși numele mașinii (în engleză log înseamnă butuc), Dacia Logan arată ca un butuc.
Sper să nu se supere pe mine posesorii mai sus amintitei mașini.